Marturie personala

Alin Girlea

    Numele meu este Alin Girlea, am 39 de ani. In urma cu 13 ani Domnul mi-a dat un dar minunat si cel mai potrivit ajutor, Aida sotia mea, impreuna avem doi copii, Estera si Samuel.

    M-am nascut intr-o familie de ortodocsi, tatal meu era medic veterinar iar mama in spector la Directia Muncii. Desi aveam o situatie materiala foarte buna, parintii mei nu s-au inteles si de la o varsta destul de frageda mama mea ne-a crescut singura pe mine si fratele meu. S-a straduit si a reusit sa ne dea o educatie buna si sa ne incurajeze spre ceea ce noua ne-a placut sa facem ca profesie. El a facut Academia de Politie, eu am facut Scoala Populara de Arta, urmand sa merg si la Conservator insa planurile Domnului cu mine erau altele. Am urmat cativa ani din viata mea o cariera muzicala, infiintand o formatie alaturi de care sustineam concerte, am cantat o vreme in statiunea Herculane cu contract foarte bun, castigam foarte multi bani, era perioada imediat dupa revolutie. In acea perioada bunica ce ma crescuse s-a intors la Domnul, iar dupa doi ani a murit. Pt. mine ea a fost un foarte bun exemplu, gasind-o de multe ori pe genunchi noaptea cand eu veneam acasa, rugandu-se pentru mine, la moartea ei a fost prima mea cercetare cand vazand-o in mormant m-am gandit la sufletul meu.

    A venit apoi o zi a anului 1991cand eu treceam prin centrul orasului, iar in fata magazinului central era un grup de tineri romani si americani cantand la chitara, placandu-mi muzica m-am oprit sa ascult si la un moment dat au cantat o cantare ce pentru mine a fost secunda vitala cand Duhul Domnului mi-a strapuns inima...”ai fost rastignit si cuiele-mi spun ce mare Ti-a fost iubirea, cununa de spini imi spune si ea ce mare Ti-a fost iubirea..”. S-a facut o chemare si printre cei care au ridicat o mana am fost si eu, colegii au incercat sa ma ironizeze, atunci nu am inteles prea mult ce-i cu mine, am continuat sa cant la hotelul unde eram angajati, insa ceva in mine a inceput treptat sa se schimbe, nu-mi mai placea mediul in care stateam, nu mai simteam placere in cantari, stiu ca acele transformari au fost urmarea rugaciunilor ce s-au facut pentru mine. A fost o zi atunci cand am intrat in baie singur si I-am spus Domnului asa: ”Doamne daca Tu existi si daca m-ai chemat, eu nu pot singur sa renunt la tot dar te rog sa-mi dai putere sa renunt” si am primit curajul de care aveam nevoie. Mi-am adunat instrumentele si le-am spus colegilor ca voi pleca definitiv. Prima data n-au inteles insa cand au vazut ca sunt hotarat au inceput sa ma scuipe spunand ca” mi-au spalat pocaitii mintea”, ca sunt prost renuntand tocmai atunci cand luasem legatura cu un mare artist si urma sa ne lansam si mai departe. Mi-a parut rau de ei, pt. ca trupa s-a destramat atunci, eu fiind si solistul trupei, insa eu nu mai puteam sta in acel mediu, era o tortura pt. sufletul meu sa mai continui sa cant acea muzica.

    Dupa aceea am mers in Bis Baptista din Tr. Severin, atunci fiind pastor fr. Tut Romulus. La scurt timp a venit si mama mea, impreuna am facut apoi botezul. Fratele Tut m-a incurajat sa lucrez in biserica si am inceput lucrarea cu copiii, apoi cu tinerii si apoi misiune in satul unde eu am copilarit si unde slujesc si acum. Am crezut ca trebuie sa renunt la muzica dar Domnul mi-a dat treptat toate „uneltele” necesare ca sa pot sluji si cu muzica alaturi de Cuvantul Sau.

Chemarea in lucrare

La Studio

    Inca de cand m-am intors la Domnul, El mi-a vorbit si mi-a dat putere sa ma implic in biserica de unde faceam parte. Asa am inceput prima data sa lucrez cu copiii, apoi am lucrat timp de sase ani cu tineretul si in paralel am inceput pe ulitele satului unde am copilarit misiune intre oamenii care ma stiau de mic. Nu mi-a fost deloc usor si de multe ori am fost chiar descurajat, fiind voci care-mi spuneau ca daca Domnul Isus nu a putut face nimic in patria Sa cum voi reusi eu acest lucru. Nu m-am crezut nici o clipa prea puternic, puterea si taria mea erau numai din Duhul Domnului, era ceva in mine care nu-mi dadea pace sa renunt. Nu am intrat in lucrare pentru nici un fel de interes, pt. ca nu am fost platit in biserica pentru nici o lucrare pe care-am facut-o, m-am implicat si am slujit pt. ca era in mine Ceva care nu-mi dadea pace si-mi spunea mereu unde trebuie sa merg si ce trebuie sa fac.

    Am fost la inceputul chemarii mele in foarte multe misiuni ale bisericii si nu numai, slujind mai ales cu darul pe care mi l-a dat Domnul, muzica.

    La doi ani de cand am inceput misiunea in satul meu au fost primele sase suflete ca rod si aceasta a fost pentru mine o incurajare sa merg mai departe. Ne adunam pe atunci intr-o camaruta mica inchiriata si in acest timp Domnul s-a ingrijit si de venitul meu financiar.

    In fiecare an Domnul a adaugat la numarul primilor credinciosi cate doi, trei sau cinci persoane, astfel ca acum acolo, in Ostrovul Corbului este o capela si o biserica de 50 persoane.

    Nu m-am oprit aici si m-am rugat Domnului sa-mi dea si ucenici si am vrut ca acea biserica desi saraca material sa fie o biserica misionara.

    Acum mai avem patru puncte misionare, la doua dintre ele slujeste de trei ani de zile fratele Ionel Popescu. Nu avem un loc personal la toate, insa ca si pana acum mergem numai prin credinta.

    De cand am intrat prima data in lucrare, am cerut Domnului sa-mi dea intelepciune si mi-a aratat clar care trebuie sa fie viziunea mea si vreau sa v-o impartasesc si d-voastra.

  • Intarirea si zidirea sufletesca a Bisericilor;
  • Formarea de ucenici, cred ca nevoia cea mai mare in lucrarea Domnului acum este formarea de ucenici, este nevoie tot mai mult de oameni chemati si pregatiti pentru a vesti Evanghelia.
  • Inaintarea Evangheliei in functie de potentialul uman.

    Ca si Biserica punem accent pe invataturile Bibliei, nasterea din nou a oamenilor, pe schimbarea vietii credinciosului-ca rod al intalnirii reale cu Domnul Isus. Cred din toata inima ca Domnul Isus este singurul mod de a-L cunoaste pe Dumnezeul adevarat. Ma bucur foarte mult pentru toti cei care se nasc din nou, pentru fiecare suflet in parte, stiu ca este rodul suferintelor Domnului Isus. Fac tot posibilul sa fiu un slujitor pe voia Lui Dumnezeu si El ma intareste, imi da putere oridecateori trupul meu oboseste sau sunt descurajat cand vad atata nepasare printre oameni. Voi merge inainte, cu plata sau fara plata, incurajat sau descurajat, stiu ca EL m-a chemat in Via SA si sunt sigur de chemarea mea, de aceea cred ca va gasi si printre d-voastra oameni care sunt gata sa-I slujeasca, fiecare cu ceea ce Domnul i-a inzestrat.

E-mail:

Index247.ro